Vorbirea este aşezată în mod convenabil, la mijlocul drumului dintre gândire şi acţiune şi astfel le poate înlocui de multe ori pe amândouă."(John Andrew Holmes)
Copii se pot confrunta cu o gamă variată de tulburări ale limbajului, care îi fac să nu poată fi înţeleşi de semenii lor.
Dar care sunt tulburările de limbaj?
1. Tulburări de pronunţie şi articulare :
- Dislalia: incapacitatea de a pronunţa corect unele sunete, grupuri de sunete, silabe sau chiar cuvinte. Copilul pronunţă incorect, omite sau alterează sunetele, silabele, respectiv cuvintele.
- Rinolalia: apare în vorbirea copiilor dislalici şi constă în amplificarea sau diminuarea rezonanţei sunetelor; copilul “nazalizează” sunetele, adică “vorbeşte pe nas”.
- Dizartria: constă într-o vorbire neclară, confuză, cu tulburări ale ritmului şi ale vocii, nazalizată, monotonă. Copilul are dificultăţi de emitere, de articulaţie, de pronunţie. Toate aceste deficite apar din cauza unor deficienţe ale sistemului nervos central.
2. Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii :
- Bâlbâiala: este o tulburare de ritm şi fluenţă a vorbirii, care se manifestă prin blocaje şi/sau repetiţii ale unor sunete, silabe, cuvinte iniţiale.
- Tahilalia: este o vorbire accelerată, alertă, precipitată. Copilul poate manifesa dezordine şi grabă în întreaga conduită.
- Bradilalia: este exact opusul tahilaliei, copilul având o vorbire lentă, cu pauze mari între cuvinte, cu articulare defectuoasă, cu pronunţia sunetelor neclară şi confuză.
3. Tulburări de voce :
- Afonia: vocea se produce în şoaptă sau este absentă total, se pierde total vibrarea coardelor vocale; este practic, “vorbirea fără voce”.
- Disfonia: vocea lipseşte parţial, este monotonă, nazală, scăzută în intensitate, ajungând, în cele din urmă la pierdere totală.
- Fonastenia: este o oboseală a vocii, determinată de factori ca: folosirea în mod prelungit a vocii, laringite.
4. Tulburări ale limbajului citit-scris:
- Sindromul dislexo-disgrafic: se referă la dificultăţi de însuşire a citit-scrisului, precum: incapacitatatea de a citi/scrie litere, silabe, grupuri de litere, cuvinte mono- şi bisilabice, propoziţii şi chiar texte. Există mai multe tulburări ale citit-scrisului: alexia, agrafia (tulburări grave produse de leziuni sau dezvoltare insuficientă la nivelul sistemului nervos central), în care cititul, respectiv scrisul lipsesc total.
5. Tulburări polimorfe :
- Afazia: este, de asemenea, o tulburare de limbaj care se caracteritează prin apariţia unei leziuni la nivelul sistemului nervos central, după formarea limbajului.
- Alalia: deşi copilul este devoltat normal, din punct de vedere intelectual, senzorial şi motor (aude normal), vorbirea nu se produce.
6. Tulburări de dezvoltare a limbajului :
- Mutismul: tulburare de limbaj bruscă şi radicală, profundă care produce dispariţia capacităţii şi a dorinţei de a vorbi a copilului; absenţa limbajului influenţează socializarea, relaţionarea, învăţarea şi dezvoltarea generală a copilului.
- Sindromul de nedezvoltare a vorbirii: evoluţia şi dezvoltarea limbajului este blocată; primele cuvinte apar mai târziu (2-2,6 ani), capacitatea intelectuală este afectată, întreg sistemul de dezvoltare al copilului prezintă deficite.
7. Alte tulburări de limbaj care influenţează negativ adaptarea şcolară şi socială.
Ca urmare a acestor tulburări de limbaj, copii se retrag, se închid în sine şi se izolează, deoarece vorbirea lor defectuoasă îi dezavantajează, fiind astfel necesara consultarea unui logoped.
Ce face logopedul?
- depistează şi identifică tulburările de limbaj;
- corectează tulburările de limbaj în vederea diminuării riscului de eşec şcolar;
- elaborează şi aplică programele de recuperare şi terapie logopedică în funcţie de diagnostic;
- aplică terapia logopedică prin intermediul unui program diferenţiat, necesar fiecărui copil în parte.
Toate activităţile de corectare a vorbirii trebuie să se desfăşoare sub forma jocului!
Toate activităţile de corectare a vorbirii trebuie să fie continuate de părinţi acasă, sub îndrumarea specialiştilor.
Părinţii au un rol important în educarea şi creşterea copiilor. Copiii cu tulburări de limbaj (în funcţie de gradul de afectare) au nevoie de o atenţie permanentă din partea părinţilor. Este foarte important ca părintele să fie conştient de faptul că nu trebuie să fie numai alături de copilul său, ci împreună cu el, pe tot parcursul dezvoltării sale.
În sprijinirea părinţilor, în procesul de corectare a tulburărilor de vorbire ale copilului, trebuie să fie avute în vedere următoarele aspecte:
- Stimularea implicării părinţilor în activităţile de corectare a limbajului copilului;
- Manifestarea empatiei şi a respectului reciproc între părinţi şi logoped (comunicare directă, sinceră, dialog deschis);
- Colaborarea şi comunicarea eficientă între părinţi şi dintre părinţi şi logoped;
- Explicaţie completă privind diferitele caracteristici ale tulburării de vorbire a copilului (accesul părinţilor la toate aspectele legate de diagnosticul copilului, activităţi de oferire a informaţiilor);
- Asigurarea oferită părinţilor în păstrarea confidenţialităţii informaţiilor;
- Eliminarea riscului ca părinţii să fie blamaţi pentru deficienţele de vorbire ale copilui (nu părinţii sunt cauza acestor probleme);
- Niciun logoped nu are dreptul să le spună părinţilor că nu mai este nimic de făcut pentru copilul lor;
- Utilizarea de programe de intervenţie şi de sprijin care implică familia (realizate în funcţie de diagnosticul copilului);
- Formarea unei echipe multidisciplinare (părinţi, logoped, psiholog, psihopedagog, consilier educaţional, medic O.R.L.-ist, audiolog, etc.)care are rolulde a întâmpina nevoile copilului;
- Participarea părinţilor la activităţile de la grup/clasă, pentru a vedea efectiv ce se întâmplă acolo şi pentru a-şi ajuta copilul (implicarea părinţilor în aceste activităţi au ca scop socializarea, crearea unei atmosfere relaxante, consilierea în îndrumarea comportamentului copilului);
- Crearea unor grupuri de suport pentru toţi părinţii copiilor cu tulburări de vorbire (aici ei pot să devină sprijin şi resursă pentru alţi părinţi, le oferă şansa de a-şi comunica informaţii, de a oferi şi a primi un suport emoţional).
Exerciții pentru fixarea fonemei „r”
Sursă: Tulburările de limbaj
